Poemul zilei(310)
Vânt
Alexandru Philippide
Hau! hau!
Cum urlă-n vânt toți câinii văzduhului! Ascultă...
Se zvârcolesc copacii buimaci de vânt și dau
Din crengi, și clănțănesc de spaimă multă.
Hau! hau!
Cum urlă-n cap toți câinii văzduhului! Ascultă...
În astă seară vântul s-a năpustit din cer,
Și trupul lui de taur cu coada-n căi lacteee
S-a povârnit pe boltă ca s-o ieie
În coarne.
Și s-o răstoarne.
Dar ceru-a scârțâit prelumg, și vântul
De-atunci în coarne vrea să ia pământul,
Și-aleargă-acum sălbatic pe câmpie,
Rănit și orb, iar cornul lui stingher
E luna care tremură pustie,
Înfiptă-n cer.
Hau! hau!
În astă seară vântul s-a strâns în cap și urlă...
Și gândurile, șerpi, plesnesc din coadă,
Și se târăsc prin cap în lung și-n lat,
Și șuieră și-ncep să roadă,
Hau! hau!
Și șuieră, și urlă și se zbat!
Și, iată, vântul și-a făcut din horn
Un corn
Din care sună,
Chemându-mă să mergem împreună.
De lunga lui chemare cum să scap?
Hau! hau! Cum râde vântul și mă cheamă!
Se sparg în cap lungi clopote de-aramă,
Și șerpii vântului pătrund în cap!
Hau! hau! și vântul râde cu hohot și mă cheamă!
(din volumul Poezii, Editura Pentru Literatură, 1962)
