Poemul zilei(245)
VISCOLUL
Ralph Waldo Emerson
Vestit de toate surlele din cer,
Sosește-omătul și, gonind pe câmpuri,
Nu stă niciunde; aerul albit
Ascunde munte, codru, râu și boltă
Și prinde-n văluri casa din grădină.
Drumeț și sanie-au făcut popas;
Gonaciu-i prionit, amicii, toți,
Închiși pe dinafară sunt; ai casei
Stau lângă veselul cămin, feriți
În sihăstria gureșă-a furtunii.
Priviți cum știe crivățul zidi.
Pe un morman de pietre nevăzut,
Încins cu țigle, meșterul abraș
Își rotunjește bastioane albe,
Cu-acoperișuri gotice în pomi,
Peste pervazul ușii sau ferestrei.
Dând zor cu mii de mâini și întocmind
Alcătuiri de-a dreptul nebunești,
De număr sau proporții nici că-i pasă.
În zeflemea, atârnă de-un coteț
Ghirlănzi de Paros; tăinuit, ciulinul
Aduce-a lebădă; din gard în gard,
Poteca muncii geme sub zăpadă
Iar fermierul suduie; la poartă,
Un turn semeț se-nscăunează domn.
Iar când i-s ceasurile numărate
Și pleac-apoi de parcă n-ar fi fost,
Când vine soarele, zidarul lasă
Uimita artă să maimuțăreasă
Prin trudnica zidire, piatră lângâ piatră,
Veac după veac, lucrarea de o noapte
A șturlubaticului vânt, ciudata,
Glumeața-arhitectură a zăpezii.
(traducere Leon Levițchi)
(din Antologie de poezie americană de la începuturi până azi, vol.1, ediție întocmită de Leon Levițchi și Tudor Dorin, Ed. Minerva, 1977)
