Poemul zilei(237)
Vânătorul de cârtițe
Charles-Ferdinand Ramuz
Cu coșul prins în spate vine
și-n pumni c-un băț de mărăcine;
șontâlcâie pe drumuri desfundate
părând un clopot care bate.
Albastra bluză-a lui cu broderii
de mult culoarea și-a pierdut;
obrajii-i sunt ca barba, cenușii,
și pufăie din pipa grea de lut.
,,Zece centime-mi dau, zice sărmanul,
pe fiecare cârtiță ce-o prind;
ar trebui să le vânez tot anul,
dar iarna cum să prind?...
Și-atunci dintr-un postav de soi, nicicând
nu vei putea să-ți dărui un veșmânt,
nici redigonde să-ți plătești;
și-atunci, vedeți, mai zice el,
pentru trei deți pe zi dacă-ncropești,
și cam o dată-n săptămână
te-mbuibi, de-un franc, cu tulburel,
nu-i încă foarte rău și, până
la urmă, mulțumit te socotești”.
Pornește iar, pe drumuri vechi și noi,
de-a curmeziș peste lucerne,
e salutat de mierle
și cunoscut de pițigoi.
(din volumul Lirică elvețiană de limbă franceză, tălmăcire, antologie și prezentare de Jean Grosu, Ed. Minerva, 1985)
