Poemul zilei(238)
Pisica neagră
Rainer Maria Rilke
Un spectru nu-i o-ntindere neplană
de care vântu-ți s-ar izbi sonor;
oricât de ager; însă-n neagra blană,
topește-se așijderi unui nor:
cum celui care,-n culmea furiei oarbe,
îi încetează urletul subit
când în adâncul perinii se-absoarbe,
după ce tot mai sus va fi suit.
Privirile ce,-asemeni unui ac,
vor fi străpuns-o, zice-s-ar că,-n sine,
le-nchide, pentru ca să mediteze
asupră-le, în moțăit posac.
Doar că, fără ca tu să ai habar;
dezmeticită, iat-o,-ntr-o secundă
fixându-ți-le pe-ale tale, treze, –
în timp ce,-ntr-ale ei, te vezi pe tine,
în gema care pare să te-ascundă
ca pe-o gânganie moartă-n chihlimbar.
(din volumul Cornul abundenței. Poeme germane și poeme franceze în transpunerea lui Șerban Foarță, Ed. Humanitas, 2013)
