Poemul zilei(241)
Rana
Abu Firas Al-Hamdani
Mi-e rana adâncă, de-ajuns să mă frângă,
dar gândul schimbării mai stăruie încă.
E drept că nici vracii n-au rănii răspunsă:
în trup e văzută, în suflet ascunsă.
Ca prinsul în temniță sufăr, pe lângă
A stelelor grijuri cu funie lungă.
Oricât e de scurtă o oră, – i de-ajuns să
îmi pară prea lungă, – amărându-mă însă.
Câți vorba promisă în faptă-o-ndelungă?
Puțini, deși mulți se fălesc: vorbă ciungă!
Prieteni nu văd – decât cel care-i bun să
slujească pe-acela cu-o pungă mai unsă.
Pot zice: oricine te lasă, te-alungă,
dar rău nu îți face, -i prieten; ți-ajungă.
Nedrepți oare-s toți? Amiciția strânsă
și darnică,-n veac se tot cade-a fi plânsă?
(din Antologie de poezie arabă, perioada clasică, vol 2, traducere, antologie și note de Grete Tartler și Nicolae Dobrișan, Ed. Minerva, 1982)
