Poemul zilei(280)
Manevră de toamnă
Ingeborg Bachman
Nu spun: asta a fost ieri.
Cu mărunțișul verii în buzunare iar ne aflăm
pe a batjocurii pleavă,
în manevra de toamnă a timpului.
Și calea migrării spre sud, asemeni păsărilor călătoare
nu ne e îngăduită.
Seara pe dinainte îmi trec cutere pescărești și gondole,
și uneori, o așchie de marmură, saturată de vise,
mă nimerește unde, prin frumusețe,
sunt vulnerabil, în ochi.
În ziare multe citesc despre frig și urmările sale,
despre smintiți și morți,
despre exilați, asasini și miriade de ghețuri,
dar puține ca să îmi priască.
Și de ce nu? În fața cerșetorului de la amiază
trântesc ușa, doar e pace și îți poți feri privirea,
însă nu și de moartea tristă a frunzelor în ploaie.
Hai să călătorim! Hai să contemplăm sub chiparoși,
sub palmieri ori în crângurile de portocali
apusuri de soare, ce n-au asemănare, la prețuri ieftine!
Hai să uităm scrisorile cître ieri, rămase fără răspuns.
Timpul face minuni. Dar dacă vine la ceas nepotrivit,
cu al vinovăției gong: nu suntem acasă!
În tainița inimii, fără somn, mă regăsesc
pe a batjocurii pleavă, în manevra de toamnă a timpului.
(din volumul Voi, cuvintele. 101 poeme antume și postume, traducere din germană de Ana Mureșan și Ramona Trufin, Ed. Humanitas, 2017)
