Poemul zilei(224)
Stau în căldura palmei unui om
Eva Ström
Albă ca zăpada:
Stau în căldura palmei unui om
Stau în căldura palmei unui om
Stau în căldura palmei unui om
Discutăm despre sculptorul Milles – și mă mir
Cum a putut să închipuie o astfel de sculptură:
Omul în palma lui Dumnezeu –
Palma lui Dumnezeu e rece
Zdrobită de meteori.
Stau în căldura palmei unui om
Stau culcată și dorm la încheietura unui deget
Și-l distrez cu trucurile mele și cu tristețea mea
Stau în căldura palmei unui om
Am priveliștea deschisă spre câmpie
Stau culcată la margine și privesc:
Bisericile, curțile, lăzile și animalele.
Bisericile lucesc albe ca niște dinți rari dintr-o gură neagră
Curți aspre
Lăzi leneșe
Lalele colorate
Duhoare de animal.
Stau în căldura palmei unui om
Când vine noaptea căldura cucerește spațiul rece.
Adorm pe perna venei de sub lobul urechii
Și simt duritatea osului cum pătrunde-n poala-mi moale.
(din volumul Soare de zăpadă, poezie și proză suedeză, antologie și traducere de Ion Milos, Ed. Cartea Românească, 1987)
