Poemul zilei(252)
Odihnă
Sully Prudhomme
Întins pe spate'n iarbă aș trece clipe rare,
Cu fața'n mâini și pleoape ușor îngemănate,
Fără suspin în boarea de roze parfumate
Și făr' să turbur somnul ecourilor clare.
Mi-aș pierde'n marea pace ființa trecătoare,
În curgerea de vreme care preface toate,
Iar cauzele firii, adânci, nenumărate,
Mi-ar dărui odihna și clipa de visare.
Sub chioșcul larg de aur, când soarele-l creează,
Cu ochi-aș bea eterul, ce fericit vibrează
Cernându-mi-se 'n suflet prin genele subțiri.
Și-atunci, gândind la viața sărmanei omeniri,
Iubirile apuse și ura care geme
M'ar legăna, ca marea, vuind din vreme'n vreme.
(din volumul Cântece de cristal, Leconte de Lisle, Sully Pudhomme, J.-M. de Hereida, traducere de Nicolae Țimiraș, București, 1937)
