Poemul zilei(246)
Înțelegerea timpului
Juliane Windhager
Când am început să înțeleg timpul,
să îndrăgesc buriana
și poate să-i înțeleg pe aceia
care sunt treji, când ceilalți dorm,
nu mai eram prea tânără.
Altădată timpul se împărțea
în ore și zile,
dar acum ceasornicele atârnă anapoda
sau poartă aripi.
Și ce frumoase au fost!
Frumoase de asemeni au fost
acolo pe binale minteuța și brădișorul,
molozul ușor fărâmându-se pe clină,
o cotiugă plină cu mortar,
uitată ieri de zidari.
Iar eu aud o voce sunând:
Dacă toți sunt în pat...
Dar mereu se găsește
câte-un drumeag pustiit și pietros
ducând spre Milet,
pelerinii se recunosc între ei
după tainice semne.
(din volumul Poezia austriacă modernă, de la Rainer Maria Rilke până în zilele noastre, antologie și traduceri de Maria Banuș și Petre Stoica, Ed. Minerva, 1970)
