Poemul zilei(261)
inginerie navală
Victor Rodríguez Núñez
roata înstelată a cârmei
abia tăiată
din grădina nopții
casca asta ce seamănă cu o vioară
din care și-a pierdut corzile
catargul înflorit
fulgerele printre norii zgârciți
totul mârâie pe corabia
pictată de fiul meu
pentru tatăl meu
căpitanul
scriu nave
să fi fost tatăl meu în acel vis avut
de mine pe când dormeam la cayama
pe perna mică a mamei mele?
erau vise de hârtie
dar naufragiau totdeauna
când nu ardea cerneala
corăbii ce apar
din fundul oceanului
navele care se duc
spre porturile cerului
nave fără o rută fixă
dinspre nimic spre nimic
(din volumul marmota se satură de crepuscul, antologie de autor 1979-2023, traducere din limba spaniolă, prefață și note de Dinu Flămând, Ed. Tracus Arte, 2025)