Poemul zilei(240)
Proclamație cu privire la spitale
Alvaro Mutis
Vă rog să observați cât de mult trebuie să admirăm situația privilegiată a acestei case pentru bolnavi!
Priviți catedrala de arbori înalți ale căror frunze, întotdeauna umede, ocrotite de o aură de puf argintiu, umbresc cărările pe unde se plimbă suferinzii!
Ascultați pasul moale al zgomotelor îndepărtate, cele ce vorbesc de existența unei lumi ce călătorește cu tot sârgul spre dezastrul anilor,
spre uitare, spre uimirea nudă a timpului!
Deschideți bine ochii și uitați-vă cât de suav îl înseamnă unghia strălucitoare a simptomului pe fiecare cu un semn anume al disperării!;
aproape fără să-l rănească, fără să-l deranjeze, fără să-l proiecteze dincolo de orbita amintirilor, chinurilor și ființelor iubite,
atât de îndepărtate pentru el și atât de străine pentru teritoriul durerii lui.
Intrați cu toții și îmbrăcați halatul găurit al febrei și învățați să cunoașteți tremurul serafic al anemiei,
ori transparența ceroasă a cancerului care-și păstrează materia nopți în șir,
până se prăbușește pe masa albă iluminată de zumzăitul dulce al puternicului arc voltaic!
Intrați, domnilor!
Aici iau sfârșit dorințele imposibile;
dragostea pentru soră,
sânii călugăriței,
jocurile prin subsoluri,
singurătatea marilor edificii,
picioarele împărtășitelor,
totul se termină aici, domnilor,
intrați, poftiți înăuntru!
Supuși duhorii care consolează și aduce uitarea
prin curățenie și iertare, intrați!
Înainte!
Gustați
din mărul putred de cloroform,
plutirea eterului,
chinga nichelată care strânge chipul
celor care pleacă de pe lumea asta,
oala cu fierturi febrifuge,
înșelătoarea dulceață vegetală a siropurilor,
lanteța care îndepărtează ultimul cheag,
negru și poluat de primele semne ale transformării.
Admirați terasa pe care-și vântură unii suferințele,
ca niște steaguri luate în captivitate.
Veniți cu toții,
credincioși ai marilor dureri!
Veniți să vă desăvârșiți noviciatul morții,
atât de necesar unora, atât de înțelept în daruri
infestând și pregătind țărâna!
(din volumul Cele mai frumoase poezii, traducere și prefață de Darie Novăceanu, Ed. Albatros, 1980)
