Poemul zilei(207)
Un băiat plânge când s-a terminat războiul
Ilija Ladin
Nici măcar lbertatea nu este ultimul cuvânt
Cu toate că este primul!
Toți au tras în mine –
Tocmai pentru că ,,nu au tras”
Cu ochii legați
Nici nu am văzut ceva
Nici nu am auzit
Eu sunt ultimul arșin al pământului eliberat
Abia am început să văd și să aud
Mă socoteau: copil de păstor
Care trebuie să ,,salveze imperiul”
Sau zălogul
Celor care clădesc deja un imperiu nou –
Nu știu nimic
Eu sunt ultima rană a pământului eliberat
Și mai am nevoie de timp ca să-mi revin
De toate aceste 1000 și ceva de zile de război
De ambele părți
De tot ceea ce ,,nimic nu mi s-a”
Întâmplat
Au tras –
Eu sunt ultima victimă a pământului eliberat
Și vă rog pe voi
Eliberatorii mei: nu mă lăsați pe câmpul de luptă!
(din volumul Această ușă nu este ieșire, 17poeți din Bosnia și Herțegovina. Antologator: Dinko Kreho, traducere de Adrian Oproiu și Goran Colakhodžic, Ed. Tracus Arte, 2020)
