Poemul zilei(267)
Constructor
Armando Romero
(Cali, Columbia)
E necesar să spun cum am construit lumea. Cu foarfeca mama mea tăia fâșiile de verde pe care le plantam: copaci într-o pădure pe care destinul putea s-o dezvirgineze dintr-o lovitură. Problema nu era să fac cascada, ci strălucirea care o consuma. Pentru râuri, naviga staniolul țigărilor și cu cartonul cutiilor se ridicau strâmtori în care degetul scormonea în căutare de peșteri pentru furnici. Casele aveau mâini de steag, la ferestre. Pusesem mușchi și licheni ca petele de cerneală, între câmpii, iar în cer, soarele acela închipuit de becul din încăpere. Așa am construit lumea pe care o puteam cutreiera cu un singur pas, o puteam mângâia cu privirea, din camera mea. Astfel am putut învinge înfiorarea și le-am dat veste de lup păstorilor care locuiau în ea, cu oile lor de bețe.
(din volumul Poeme de tranzit. Antologie de poezie hispanică, 63 de poeți contemporani. Editor: Paul Doru Mugur cu Mercedes Roffé, Marta López-Luacces, Angelica Lambru și Alina Savin. Traducere de Angelica Lambru, Alina Savin, Mihaela Savin, Rodica Grigore și Paul Doru Mugur, Ed. Tracus Arte, 2020)
