Poemul zilei(191)
Romanță veche
Vasile Voiculescu
,,Închide-ți ochii dulci și dormi”,
Așa te legănam odată
În noaptea proaspăt înstelată
Și-și descântam să te transformi
Într-o noptatecă tanagră,
În șerpii părului, enormi.
Lung migăleam să te dezghioc
Din alba hainelor păstaie
Și mâinule-mi zbucneau văpaie
Cu moleșeli de vis și joc,
Iar plopul foșnitor și drag
Al fericirii noastre steag
Urca în cer atât noroc!
Te frământam ca pe un lut
În care doarme o tanagră,
Cu carnea aprigă și neagră,
Și, iată, duhul te-a umplut.
Cu brațul galeș mă cuprinzi
Oftezi ușor și îmi întinzi
Tot sufletul într-un sărut.
Cu puf de noapte pe obraz,
Îngemănați sub jar de lună,
Sclipeam cu stelele-mpreună,
Luceam cu razele pe iaz,
Își alina văzduhul boarea,
Lin aromea privighetoarea,
Eu, ca luceafărul, stam treaz.
Purtai, asemeni cu sulfina,
Plăpânda ta podoabă nouă,
Cununi sălbatice de rouă...
Își scutura pe noi grădina
Misterioasele-i palori
Până-mbinam târziu în zori,
Iubirea noastră cu lumina.
(28 decembrie, București, 1945)
(din volumul Poezii, antologie și postafață de Ștefan Augustin Doinaș, Ed. Minerva, 1972)
