Poemul zilei(212)
Necaz
Gabriela Melinescu
A tăiat vecinul meu un pom
și acum e-așa lumină-n stradă...
Doar la gard lumina a căzut
nu-s copii care să mă vadă
că am plâns și ochii m-au durut.
Un salcâm ce-n ramură cuprinde
de pe boltă stelele ce pier
era-nalt atâta cât cuprinde
capul, casa noastră către cer.
Eu mergeam râzând s-adun în bluză
de pe creangă cea mai naltă floare,
să-ntâlnesc pe frunze-o buburuză,
printre ramuri stele căzătoare,
să ghicesc în taină, peste noapte,
când voi ști că visul nu mai vine,
zvonurile ce le-au spus în șoapte
florile din bluză despre mine.
Ud de larimi mi-este tot obrazul,
nu pot să mă-nfrâng deși sunt om,
m-a cuprins în chingă tot necazul,
a tăiat vecinul meu un pom.
(din volumul Jurământul de sărăcie, castitate și suunere, Ed. Litera, 1993)
