Poemul zilei(207)
Râuri în repaos
Hart Crane
Un sunet slab trecea prin sălcii,
O sarabandă cosea vânt pe pajiști.
Nu mi-am adus aminte niciodată
Până când anii m-au adus la mare
De-al mlaștinilor clocot liniștit.
Sunt ierburi, iriși. Nalte alcovuri
De chiparoși sub cruntele amiezi
Aproape că mă traseră în Hades.
Țestoasele mamut pe vis de sulf
Suindu-se – cădeau împreunate –
Le despărțea noroiul greu de soare.
Ce n-aș fi dat în schimb! prin strunga neagră
Să văd în munte vizuini măiestre
Unde învață castorii să lupte.
Îmi amintesc de iaz – iute am fugit –
De malul său cu sălcii cântătoare.
În amintire lucrurile cresc;
Orașul unde-am fost; și mai departe
Cu clocot de uleiuri și săgeți
Aprinse străbătea musonul delta
La poarta golfului... și peste diguri
Ca-n vara asta-n vânt ningeau safire
Și-n sălcii iar un vuiet răsuna.
(din volumul Podul Brooklyn, traducere de Rodica Mihăilă și Irina Grigorescu, Ed. Univers, 1977)
