Poemul zilei(204)
Fecioara din alcov
Al-Munakhal Al-Yaskuri
De vrei să te desparți de mine, atuncea nu-ți întoarce drumul,
Mergi spre Irakul din departe, cu zarea tulbure ca fumul
Nu căuta să-mi lași, în urmă, aurărie și țechine
Ci dăruiește-mi doar privirea și taina dragostei, mai bine.
Cu pas încet, în zi molcomă, va să cunosc alcov de fată
Cu sâni mărunți ca pitulicea-n rouă neumblată.
Întinsă-mi e fecioara dragă-n culcușul alb de borangic
Și mă cuprind cu brațe calde cum bobul se cuprinde în aspic.
Ea se dezghioacă din brocarturi plutind spre pieptul meu ușoară
Cu trup mlădiu ca de gazelă, ca ploaia-n lanul de secară,
Iar de-am atins-o cu fiorul, ea m-a cuprins cu braț de iarbă
Și fierbințeala în năpraspă a vinului ce stă să fiarbă.
Dar trupul meu ce n-a știut-o, de ceară este și parcă-mi spune:
,,Cum îndrăznești, a destrămare, să rupi asemenea minune?”
(din volumul Nebun din dor de Layla. Din lirica arabă de dragoste. Antologie, traducere din limba arabă, studiu introductiv și note de Dumitru Chican, ediția a II-a revizuită, Ed. PROEMA 2024)
