Poemul zilei(273)
Silentium amoris
Oscar Wilde
Cum văpaia soarelui cunună
Grăbește palida, învinsa lună
Spre negrul ei abis, mai înainte
De orice cântec de privighetori,
În fața, frumoaso, n-am cuvinte;
Tac dulci cântări și mi s-aștern palori.
Și când pe șesul gol, în seara pală,
Pe-aripie aprigi vântul dă năvală
Și frige trestii mari când le sărută,
Fiind chiar flautele lui de cânt,
Furtuna pasiunilor m-a frânt:
Iubind prea mult, iubirea mea stă mută.
În ochii-mi vezi ca-n slovă tipărită
De ce eu tac, iar lira-i nestrunită.
Ne-om despărți... plecând, te vei abate
Spre alte buze dulci, spre alte zări:
Eu voi chema nedate sărutări,
Și cântece rămase necântate.
(din volumul Balada închisorii din Reading, traducere de N. Porsenna, Ed. Univers 1971)
