Poemul zilei(210)
Imnul 24
Carl Sandburg
Cine să vorbească în numele oamenilor?
cine are gata răspunsurile?
unde este interpretul lor infailibil?
cine știe să spună?
Cine poate compune muzica jazz-clasică
geraniu-clăi-de fum, zambile-biscuiți
ba ca un murmur plăpând
ba bum bum detunând colțuroasă
ba aspru monoton pam pam
Cine are destule țăndări-secunde și hule-marine?
Vapoarele mărilor și cețurilor
nopților și strălucirea vechilor câmpuri de luptă
și luna peste gunoaiele scursorilor orașului
aparțin oamenilor.
Recoltele de anul acesta, din anul trecut
și cel viitor, vânturile și gerurile în livezi
și grădini de tomate sunt cunoștințe vechi ale oamenilor.
Caii și căruțele, camioanele și tractoarele,
din zgomotoasele orașe până în adormitele preerii,
de la pavajele stricate până la potecile montane de catâri,
oamenii au stranii posesiuni.
Plugul și ciocanul, cuțitul și lopata,
săpăliga de sădit și secera,
peste tot acestea sunt posesiuni ale oamenilor
prin dreptul de folosință.
Cozile lor sunt șlefuite până la măduva lemnului
de policarele și degetele unor mâini familiare,
Lucrători de la întreținerea drumurilor de fier
dintr-o brigadă din Tennessee cântând,
,,De-o fi să mor un muncitor feroviar
să-mi pună un târnăcop și o lopată la cap
și un ciocan de cinci kilograme în mână”.
Larry, șeful sectorului Kansas, cerând pe patul de moarte
să fie lăsat să mai vadă odată vechea drezină.
Oamenii lui zicând că în sicriu pe piept
avea dreptul să i se așeze maiul,
șablonul de ecartament și vechea pârghie.
Zorii zilei pe ogoare, triluri de sturz
și imitațiile sturzului de munte,
lupta necontenită cu maladiile și dăunătorii,
truda hrănirii și a vegherii, vremea însămânțărilor
și a secerișului,
Cronometrarea lunilor până la o fătare,
vițeii nou-născuți și juncanii gata de tăiere
încărcați în camioane ca să fie duși la piață,
veșnicul joc de noroc a ce vom obține
mâine pentru ce am investit azi –
Toate acestea le aparțin oamenilor, prăfuite
de colbul pământului, neîndurătoare ca o pestă porcină,
mustind de speranțe ca un deal spălat de ploaie
acoperit de brazi scăldați în razele lunii.
(din volumul Oamenii, da, oamenii!, în românește de Aurel Covaci, Ed. Univers, 1981)
