Poemul zilei(226)
II
Ugo Foscolo
Nu sunt ce-am fost; în parte am pierit:
Plâns și tânjire e tot ce ne-a rămas.
Uscat e mirtul, frunzișul risipit
E-al laurului, vis din al juneții ceas.
Ci cu fărădelegea de când m-am însoțit
Și sângerosul Marte către el m-a tras,
Inima mi s-a stricat și mintea mi-a orbit,
Măcelul mi-este arta, ascult doar al lui glas.
Dar gândurile moartea mi-o râvnesc,
Setea de glorie și dragostea de fiu
Rațiunii mele mândre pornirea-i stăvilesc.
Rob mie și-altora ajuns-am să fiu,
Și sorții; și binele-l cunosc, dar răul îl sporesc
Iar moartea de-o invoc, viața să-mi iau nu știu.
(din volumul Opere Scelte / Opere Alese, traducere de Smaranda Bratu Elian și Cornel Mihai Ionescu, selecție , note și cronologie de Smaranda Bratu Elian, Ed. Humanitas, 2019)
