Poemul zilei(245)
M-am dus
Krzysztof Koehler
Iată, toată țara este înaintea ta,
du-te unde vei crede și unde-ți va place să te duci!
(Ier.40.4)
M-am dus. Iată-mă.
Și oameni în zdrențe.
Haite de câini sălbatici. Soarele încins
Deasupra blocurilor de lângă oraș.
Cărări ce duc din spatele
Caselor mâzgălite; geamuri sparte.
Cartoane și hârtii; sticle de plastic,
ierburi țepoase, tufișuri disperate;
un pat dărăpănat pe stradă.
Un bătrânel trage grilajul la fereastră
În amurgul timpuriu.
Locuiesc pe stradă: bărbați
În maiouri împodobiți cu tatuaje,
Femei cu ei. Fum de marijuana.
Porți julite. Spun ceva
Cu voce tare, vocea lor
Răsună departe. Înjură?
Strigă?
Caută gâlceaă?
Ar fi bine și drept
Să anunț aici sfârșitul. Totuși
În tăcere grea străbat
Piețele lor. Mă opresc
Doar privirile copiilor.
,,Am ales bine,
De vreme ce sunt aici. S-a întâmplat
Un lucru bun că m-am aflat aici”.
Crezi că nu repet asta
În fiecare seară încălzindu-mi
Mâinile la focul din cazanul
De gunoi de lângă viaduct?
Scormonesc în resturile
Celor sătui. Mă hrănesc
Cu surplusul.
Soarele negru
Împinge de pe cer
Steaua arsă.
Încă nu vezi asta
Dar s-a întâmplat.
(din volumul Răpirea Europei, traducere din limba poloneză de Constantin Geambașu, Ed. Tracus Arte, 2023)
