Poemul zilei(229)
Mă cheamă livada
Francis Jammes
Mă cheamă livada cu smeura ce 'n soare
cânta cu mare zumzet de-albine sub azur.
De-o fragedă etate vreau să vă spun acum.
Eu m'am născut alăuri de munți, chiar lângă munți.
Și-mi simt adânc în suflet troiene de zăpadă
și chiciură căzută bogat peste pâraie
și piscuri prăbușite, unde-ai putea să vezi
cum vulturi dau târcoale'n îmbătătorul aer,
în vântul care 'ncinge și ape și zăpezi.
Da, da, la fel cu munții așa mă simt că sunt.
Tristețea-mi e la față ca dințura din munți.
Avui în neam, pe semne, un herborizator
naiv, cu o cutie verzuie ca gândacul,
ce 'n multe după-amieze, pe un zăduf grozav,
se adâncea în umbra de gheață a pădurii,
în căutarea unor specimene de preț
ce nu le da pe toate bătrânele comori
vrăjitorești din sânul Bagdadului măreț
cu adormitoare jocuri de apă răcoroasă.
E gingașă iubirea-mi ca și un curcubeu,
când ploaia e un cântec al soarelui de-April.
De ce duc oare viața pe care-o duc?... Ursita
nu-mi fuse oare traiul pe piscuri, printre turme
ca spulberări de neauă, în mâini c-o bâtă 'naltă
la ceasul când te crește măreața pace-a serii?
(din volumul Poezii alese, în românește de Ion Pillat și N.I.Herescu. Colecția Enciclopedică Editată de Fundația Culturală Principele Carol, 1927)
