Poemul zilei(215)
Thalassa
Valery Larbaud
Culcat pe divanul din fundul cabinei
(Legănat, ca o păpușă, în brațele unei fetițe zurlii,
Și tangaj și de ruliu, – că e furtună,)
Am pe suflet cu cerc luminos; hubloul,
Ca o vitrină de prăvălioară în care-ar fi de vânzare marea;
Și, pe jumătate ațipit, visez
Să construiesc, într-o formă necunoscută încă, o poemă
În cinstea mării.
O, Homer! O, Virgiliu!
O, Corpus Poeticum Boreale !* În paginile voastre
Trebuiesc căutate adevărurile eterne
Ale mării, și-aceste mituri ce vorbesc
de-nfățișarea timpului, și de feeriile mării,
și de istoria valurilor,
Și de primăvara marină, și de toamna marină,
Și de acalmia ce face-un drum verde și neted
Carului lui Neptun și cortegiilor Nereidelor!
Am pe suflet un cerc luminos ce voiajează
De sus în jos, când plin de un albastru-gri puncat cu alb
Al peisajului mediteranean, c-un colț de cer
Palid, când
Ceru-i cel care coboară să umple cercul, când
Mă scufund într-o lumină verde-albăstruie și rece,
Învolburată, și când, dintr-odată,
Hubloul orbit de bale, sare să se umple de lumină
în plin cer alb.
Trece, pe această linie a orizontului mereu mișcătoare,
Mare cât o jucărie, un vapor românesc, vopsit în alb;
Tresaltă ca pe-un drum brăzdat de râpi, și elicea
Iese câteodată din mare și bate aerul plin de spumă.
Salută, cu drapelul din spate, la jumătatea catargului,
Albastru-galben-roș.
Zgomotele vaporului: glasuri pe-un coridor,
Trosnitul de lemnărie, scrâșnete de lămpi care se clatină,
Bătăi ritmice de motoare, mirosul lor fad în răstimpuri,
Strigătele înghițite de vânt, care încurcă muzica
Unei mandoline picurând: Sobre las olas del mar**
Și zgomotul obișnuit care ajunge să fie tăcere.
Oh, pe punte sus, vântul prelung și sălbatic, vântul pirat
Șuierând în parâme, și făcând să plesnească
asemeni unui bici
Drapelul cu benzi și stele în trei culori...
*Fond poetic boreal (lat.). Aluzie mitologică: Boreus, zeul vânturilor)
** Pe valurile mării (spaniolă)
(din volumul Poezii, traducere și prezentare de Demostene Botez, Ed Univers, 1971)
