Poemul zilei(352)
Jurnal
Liliana Ursu
Călătoresc mereu
Prin prăfuite gări
Unde oamenii roși de timp
Își toarnă zilele în pahare
Și sate unde alți oameni
N-au intrat încă sub roata civilizației
Ca pământul sub mâinile lor
Doar peticul de țărână
Dat pe veci de Dumnezeu
Îi mai odihnește
Și eu călătoresc mereu
Pe drumurile pe care au fost și ai mei
În căutare de lucru
Sau de puțină fericire
Prin sângele muribundului
Călătorec mereu
Și îmi privesc mâinile
Mâinile mele răsfățate de cuvinte
Trag cu sete din țigara ieftină,
Împrietenindu-mă cu aceste locuri străine.
Cu acest popas al zilelor mele
Călătoresc mereu
Nu-mi știți numele,
Înfățișarea mea nu vă spune nimic
Sunt doar un umil îmblânzitor de clipe,
Un acrobat șomer între acum și atunci
Și mâine
Sărac și bogat prin drumurile mele
Nu cer nimănui nimic,
Poate uneori iertare
Deși oricând vă pot privi în ochi
Fără să-mi ascund vinovăția
De a mă fi născut și de a trăi
Când mulți dintre ai voștri
Nu mai sunt.
Am auzit de atâtea ori
Singurătatea de sub casa mea
Făcându-și cuib
Și nu m-am temut
Și nu v-am strigat în ajutor
Călătoresc mereu prin bătăile inimii voastre.
(din volumul Ordinea clipelor, Ed.Cartea Românească, 1978)
