Poemul zilei(225)
În așteptare
Williams Carlos Williams
Când sunt singur, sunt fericit.
Aerul e răcoros. Cerul este
peticit, rănit și împrospătat
cu culori. Cărămiziul phalloi
al frunzelor de sassafras
atârnă îmbelșugat în fața mea
în mănunchiuri de grele ramuri.
Când ajung în pragul ușii
sunt salutat de țipetele fericite
ale copiilor mei și inima mi se strânge.
Oare nu-mi sunt copiii tot atât de dragi
ca frunzele care cad sau
trebuie să te prostești într-atât
încât să îmbătrânești?
S-ar părea foarte că Durerea
mi-a pus piedică.
Hai să vedem, hai să vedem!
Ce plănisem să-i spun ei
când mi se va întâmpla
ce mi se întâmplă acum?
(din volumul Poeme, în românește de Aurel Covaci, Ed. Albatros, 1971)