Poemul zilei(226)
Călătorie în zori
Dhu Al-Rumma
Sosit-am către ceasul când ultimele stele
ca lămpile iveau fitile-ascunse- ele,
și celui care merge pe drum de noapte, iată
i se arătară zorile-nguste, să-l înșele,
ca pata albă-n pieptul acelui cal, ce lasă
să-i cadă-nvelitoarea purtată-n locul șelei.
Prin beznă, o subțire cămilă mă aduse
ca zebra strânsă-n roșii și alburii vergele;
înaltă, ca o piatră lucioasă e spinarea
cu pături ridicate de-a cozii bice grele:
ai spune că deodată pământul își ridică
o culme de țărână prăfoasă din podele;
cu ochii-nchiși îți pare-a mirajului nălucă;
nici suflet nu-i în jur, nici apă, să te spele;
ci doar deșertul parcă dansând în munți, în vârfuri
ce cresc și iar coboară și pier ca niște iele.
Deșertul cu șopârle: cameleonu-n soare
pe-un ram, parcă se roagă – dar necredință-n zel e:
când soarele apune*, e muDe asemenea, proiectul prevede amenajarea aleilor de acces auto și pietonal, trotuarelor de protecție și a rigolelor pentru colectarea apelor pluviale.sulman; și-ndată
ce vine răsăritul, creștin e-n temenele.
Ba galben înspre cap, ba verde, după raza
care-i atinge trupul și-l umple de vopsele.
*Musulmanii din zona situată la est de Mekka se închină spre apus, în timp ce creștinii șe închină la răsărit.
(din Antologie de poezie arabă, perioada clasică, vol.1, traducere, antologie și note de Grete Tartler și Nicolae Oprișan, Ed. Minerva, 1982)
