Poemul zilei(219)
Unul și-același
Andrzej Kusniewicz
Încă de-atunci de când iarba
ca să-mi uite în ochi
trebuia să se aplece asupra mea
iar picăturile de ploaie
luminau deasupra-mi ca turlele unei biserici
când eram încă
cel mai mic păianjen
greiere sau iepure de casă
sau poate un șoarece de câmp
atunci încă
am înțeles că trebuie să împart cu cineva
efortul meu
durerea și necazul
M-am tot chinuit
până am făcut din mine:
un păianjen răpitor
dar mai mic ca mine
un greiere care strigă de frică
mai tare ca mine
un șoarece care nu mai poate fugi
în gaura acoperită pe furiș cu mâna
Când am căzut în bot sângerând
de-atunci m-a pedepsit
cineva mai puternic ca mine
– El – cel de-al doilea mai slab
creat în acest scop în mine
mai puternic a sângerat
mai mult s-a speriat
(o, de sute de ori mai mult!)
decât mine
Observând frica mea
în el
alungându-l pe cel mai mic – mai mare fiind –
pe furiș m-am strecurat
în cealaltă parte a suferinței
1959
(din volumul Poezia poloneză contemporană, antologie și traducere de Nicolae Mareș, Ed. Dacia 1981)
