Poemul zilei(278)
Deschis-am poarta
Fayard Jamís
Deschis-am poarta de fier
i-am auzit scârțâitul, m-am poticnit
și-am privit o fereastră luminată, dar zorile
devorau frunze
și tu nu erai aici să mai spui
că lumea-i țăndări și rugină. Am intrat,
am urcat scările în linște, am mai deschis o ușă
mi-am dezbrăcat haina, m-am așezat, mi-am spus că transpir
am început să bat la sărmana mea mașină de vorbit, de scris,
de sforăit și de... murit (tu dormeai, dormi, dormeai,
tu nu știi cât te iubesc), mi-am desfăcut cravata și cămașa
mi-am pus sufletul cel nou pe care mi l-ai confecționat
ieri după-amiază, am continuat să bat la mașină și să blestem, iubindu-te și mușcându-mi pumnii. Atunci am deslușit voci:
cântau fapte imposibile și frumoase, aprindeau zorile,
pomeneau de săruturi ce-au putrezit în râu –
buze ofilite de absență. Ci eu am tăcut nu vreau să mai vorbesc:
poate cu scârțâitul porții am sfâșiat vălul visului tău.
Dar cui îi mai pasă de intri, de ieși ori de nu te naști.
Îmi scot pantofii
și orb de iubire îi arunc în lume.
(din volumul Alizeele neutării. Antologie de poezie caraibiană. Antologare și traducere de Gheorghe Dragoș, Ed. Univers, 1980)
