Poemul zilei(293)
Dor de câmpie
Marian Ilie
Mai unge-mă Doamne, copil să-mi vântur sufletul de-atunci
Când mă căzneam să merg tiptil adeverindu-mă pe brânci
Și mă-mplineam nemuritor întru ființa aurată
De sfântă-nsuflețirea lor – zei protectori – mamă și tată
Mai dă-mi cuvinte să încerc să modelez la lume vie
Și peste tot pe unde merg să risipesc mărinimie
Să bat câmpia-n lung și-n lat s-o simt sub talpă supărată
Că i-a fost dor de legănat copilul care-am fost odată
Și ce dor mi-e mie de ea – câmpia nașterii eterne
În care-aș mai aventura miracolul ce se așterne
Când mă întind cu fața-n sus la margine de lan în pârgă
Simțind că aș avea de dus plinul Pământului în cârcă
Scrutând spre lumile din cer cu păsările ce sparg zorii
Și gândurile nicăieri în spații iluzorii
Cu simțul răvășit și – vai – cu sângele curgând la moară
De parc-ar paște-n mine cai cu nor de pulbere stelară
Și ce iubiri pe porumbiști mi-ar plânge fetele morgane
Le-aș săruta pe ochii triști alunecați prin bărăgane
Și mi le-aș depăna povești cu aerul că scriu istorii –
Copilărie unde-mi ești – că trec prin tâmpla mea cocorii
În stoluri de cuminecat dantela lumii peste oase
Din fir firiu de matostat de pe când Dumnezeu plecase
La înc-o facere de lut și încă un răsad pe coastă
Dintr-un imens necunoscut din care îngerii adastă
În țara asta unde eu mi-am înnălțat așezăminte
Sub munții unde Prometeu legat în zale de cuvinte
Ascunse focul cel furat din fierării extraterestre
Și rătăcind mă mai abat pe la iubite la ferestre
Bătând cu degetul ușor precum ar bate vânt de seară
Până se crapă dinspre zori o dragoste imaginară
Pe-un mal de apă lângă vad tot risipindu-mă-n silabe
De nu mai știu dac-am visat ori sunt vândut pe la tarabe
Mă-tot-mir-ce și mă-mir-cum ca pașii apa clipocind-o
Cu mine-n șarpele de drum strigând câmpiei: hei, oglindo
Fă trupul meu un lan în pârg incendiat de maci hercinic
Ce m-ar înzorzona la târg în miezul sfintelor duminici
Când sufletul eu mi-l desfac și îl întind în văzul lumii
Fără-ndoială fără trac – să mă-nțeleagă – ciudă nu mi-i
Că am ratat momentul fast când Poarta Răului se-nchise
Pe-un orizont iconoclast cioplesc păduri întregi de vise
(din volumul Descântece de mellactonie, antologie de poezie, Ed. Betta, 2019)
