Poemul zilei(322)
Mai devreme ori mai târziu
Josė Z.Tallet
De n-o să mor de-un trăznet, va fi o zi în care
un felcer bun dar fără patalama va spune,
riscând, el, circumspectul, că nu mai e nicio salvare;
monosilabic însă, o va rosti prin ,,nu e”.
În toată casa-n ziua aceea o să fie
belșug de lacrimi și durere
ce ar putea o săptămână-ntreagă ca să ție.
N-o să mai vreau atuncea să-mi vindec niciodată
sufletul prin lirisme și n-o să-mi mai aline visul,
ca o pomadă, boală cronicizată a-nfrângerii totale
pe care-o duc în mine.
Oribila-mpăcare de-a nu mai minți, poate,
va deștepta vechi temeri adormite,
să aibă corbii, astfel, hrană pe săturate.
Din demiurg, ruină, voi ști să fac fertilă
fatala-ndemânare, ultima oară-n viață,
de-a provoca în jurul meu doar milă.
Spaima secundelor ce se termină!
Spaima privirii peste trupul meu!
Spaima când spaima-n gând are să vină.
Și cel de după-aceea va încerca să cate
aici, din întâmplare, urma unui zeu,
găsi-va doar grădina de versuri prost rimate.
(din volumul O sută de ani de poezie cubaneză, selecție, tălmăcire și prefață de Darie Novăceanu, Ed. Minerva, 1988)
