Poemul zilei(341)
Stradă fără muzică
Manuel Rico
Eu provin de pe o stradă unde niciodată n-a existat muzică.
Dinspre lumina trecătoare și dinspre chipurile
învinse de rugină, strada unde viața era iarnă,
veșnic iarnă, iar noi știam
Dar o strălucire de o precară alertă ne-a reținut:
Iar în lumina care la capătul străzii își făcea
Apariția cu prudență, ne puneam speranța.
O, efort steril totuși de-a ne încrede
în acea srălucire, imaginându-ne că pe trotuarele ei
locuia eternitatea visată, iar imposibilul dădea târcoale
avid de transcendență, înălțimii copacului,
duratei mării, a valurilor.
Călătorie de demult în care noi eram copilărie.
Strada ca lumina,
ca vocea timpulu.
Fragiă ca viața,
ca apa sau ca noaptea, ca rugina ingrată.
(din volumul Despre lumină și transparență. O antologie 1992-1996, traducere, note și postfață, Dinu Flămând, Ed. Cartea Românească, 2024
