Poemul zilei(310)
Apoi ermina
Mariane Monrooe
,,Mai bine mor decât să fiu pătată;”
Și credeți-mă,
Deși n-aveam temei,
Am văzut un liliac zburând ziua;
Greu de crezut.
Dar știu că nu mă-nșel.
M-a fermecat, –
Pâlpâitor ca flăcăruia,
Plutind deasupra și în preajma mea
Șovăitor.
În loc de bravadă cu mâini de fier
Ce socotesc puterea drept modă,
Un impuls cu moto-ul:
Mutare sperno vel timere
– Nu mă schimb, nu mă sperii ușor
Dacă înțelesul nu este, de-adevărat,
Sunt eu fricoasă?
Nimic nu e sigur.
Greșește și fiziografia lui Lavater*;
Va câștiga un nou admirator
Al dibăciei care, axiomatic,
Înflorește obscur.
Mai pală și mai purpurie ca azurul,
Observați marina
Rezistentă care se ferește
De netrainica analogie dintre
Valurile în mișcare.
Schimbare? Firește, dacă sofaua
De palisandru poate exprima
Pentru noi ,,violetul de abanos” –
Jupân Corbeau în haine de gală
Și, totodată,
Păstoriță – cârâit stimulator
Și demnitate cu intimitate.
Explozivitatea noastră zadarnică mai este
Un fel de profet,
Desăvârșește și, astfel, ascunde –
Cu forța imploziei –
Ca violetele lui Durer;
E mai întunecoasă chiar.
(traducere de Leon Levițchi)
*Johann Kaspar Lavater (1741-1801), scriitor elvețian, autorul unui celebru tratat despre fizionomie.
(din volumul Antologie de poezie americană de la începuturi până azi, vol.2, ediție îngrijită de Leon Levițchi și Tudor Dorin, Ed. Minerva, 1978)
