Poemul zilei(355)
În pădure
Vania Petkova
E un tumult de glasuri viața. În pădure
E liniște. E liniște de-atâta viață.
Ca niște gâturi de copil, așa se-nalță
Tulpinele. Sosește înserarea,
Și umbrele ca mâțe speriate
Țâșnesc de pretutindeni. Iată, cerul
Deasupra mea se leagănă în voie.
Și printre ace verzi de brad sunt stele.
Pe cetine uscate de-ast-iarnă
Culcată stau. Urechea mea aude
Cum rădăcinile-și vorbesc. Mă doare totul.
De dragoste mă doare totul. Sunt bolnavă.
Și însetată de adevăr. Pe trupu-mi
Furnicile gonesc, și efemere
Privirea mi-o-mpânzesc. Dar rabd. Sunt vie.
Culcată stau. Și nici nu mi-e rușine
Că pe genunchii-mi goi își pleacă fruntea
Fierbinte Soarele. Nu mi-e rușine
Că acele de brad îmi sunt podoabă
În părul despletit, că sunt acuma
Dintre femei cea mai de jos femeie,
În goliciunea mea adevărată.
(traducere de Victor Tulbure)
(din Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi, alcătuită de Victor Tulbure și Haralambie Grămescu, Editura Mnerva, 1977)
