Poemul zilei(361)
Barza săgeată
Ragnar Helgi Olafsson
I
Profesorul cutiei goale de carton continuă:
,,Atât de multe probleme.
Din fericire,
din păcate.
Totuși rămâne un mister pentru mine
cum își construiesc berzele cuiburile.
Asta e o problemă.
Nimeni nu înțelege încă de ce oamenii
cu picioarele mici nu se prăbușesc.
Asta e o problemă.
Și totuși îmi este interzis să înțeleg
cum o lume întreagă poate fi îngrămădită
între cer și pământ.
Asta e o problemă.
Mă uit și explorez.
Îmi place să mă uit.
Nu-mi place să fiu.
Asta e o problemă.
Și totul se termină cu această ultimă problemă
– aceea despre care nu vorbim –
din fericire, din păcate,
sunt atât de multe alte probleme care au nevoie
să fie discutate înainte de a ajunge la
la cea din urmă problemă: aceasta este moartea”.
II
Îl ascultăm pe profesor, tu și cu mine,
punem întrebări în limba respectivă (știi),
să-și arate nuanțele pentru a nu ne mai putea permite
să refuzăm ajutorul – indiferent cine-l oferă –
dacă e să trecem peste încă o iarnă.
De aceea ne facem temele date de diavol.
Și cerem dovadă păsărilor despre existența cerului.
Profesorul cutiei goale doarme.
(chiar mai mulți profesori au nevoie să doarmă)
III
Noaptea:
îmi așezi în palmă fără vreun cuvânt
o pană din coada unei păsări pe cale de dispariție.
Și șoptești:
,,Atât de aproape ajunge cineva treaz ca Dumnezeu.
Răspund:
,, Dar familia mea a cresut sub un acoperiș de paie”.
Șoptești:
,,Dar totuși ai căutat un cuvânt
care să acopere întreaga lume”.
Răspund:
,,Ashtar” (sau ,,pudră-de-stea”,
ori pur și simplu: duftstjarna”)
Șoptești:
,,Toți cei care sunt treji împart între ei același limbaj-mașină.
Dar cei ce dorm – fiecare are unica sa limbă de pasăre”.
În tăcera dintre cuvintele noastre
Barza săgeată și-a făcut cuibul pe hornul casei.
În tăcere se așază acum
să își clocească ouăle.
(din volumul avalanșa e pe sfârșite, antologie de poezie islandeză contemporană, cu un Cuvânt înainte al traducătorului. Traducere de Ioana Miron, Casa de Editură Max Blecher, 2023)
