Poemul zilei(464)
Întoarcere
Justo Jorge Padrón
PRIMA lumină izbucnid în viața mea
a fost regnul cald al mirosurilor.
N-am îngăduit întunericului să intre
și să-și semene teama în mine.
Mă agățam de lâna inconfundabilă
a bidiviului meu de cârpă,
de stufoase mingi albe de cauciuc răcoros,
de cărțile vechi ale bunicului care sub pernă
îmi aducea polenul unui țărm al făgăduințelor.
Mai târziu am cunoscut marea
larga ei îmbrățișare albastră despuicându-mi sentimentele,
umplând de palpitante prevestiri cutezătoarea copilărie.
În primele clase am tipărit hărțile verzi.
Table de fum negru și pupitre înaripate mă purtau
spre umedul crâng al visurilor.
Acolo călimara mă privea imobilă
cu ochiu-i negru și politicosu-i capac,
cutia de creioane trezea la bucurie noi culori.
Și ce sărbătoare mingea în recreație –
zburdalnică planetă pentru picioarele noastre agile
lăsând în mâini încordata senzație de tobă și pepene
și de cizmării tăbăcite de vânt.
Apoi acea noapte unică,
ușorul pas sub pinii verii
și-un aer care dezbracă irezistibil violentele arome.
În pădure la pândă ne-am întins înfiorând cetina uscată
și, pentru prima oară, trupul dragostei.
Ce beție,
Ce stranie vâlvătaie sufocantă prin toate simțurile.
Și-am păstrat pentru totdeauna
acele învăluitoare mirosuri care încă mă ard
ca un botez virgin al pământului.
Iar apoi tot mai grăbiți
purtându-mă și răsucindu-se prin parfumuri și trupuri
încăperi și cuvinte, cețuri, tunete, despărțiri,
zori, tăceri, care încetul cu încetul m-au prădat
de toată iubirea și înaltîncrederea pe care o păstrasem.
Acum când totul s-a îndepărtat, mă întorc
obosit și dornic să reîncep drumul.
În chiar această încăpere, cu întreaga lume alături,
aceste cărți ale tuturor vârstelor mi-aduc
întocmai ca odinioară
aroma pierdută a pădurilor și-a oamenilor,
acoperindu-mi viața și distanțele
cu duioșia acestui regn atât de drag
ce suie parfumat din palpitația neliniștită a hârtiei.
(din volumul Gazela de apă. (Poeme). Trauducere de Marin Sorescu și Omar Lara. Editura Cartea Românească, 1987)
