Poemul zilei(303)
Moartea indienei
Augusto Frederico Schmidt
E moartă-acum. N-o să mai poată fugi.
N-o să mai poată fugi, sălbatică, prin pădure
E moartă. Are picioarele reci, are ochii închiși,
Are mâinile-n cruce. Totul e mort.
Mai puțin părul, părul e viu,
E roșu, e viu și va continua să crească.
Privesc moarta. Mi-amintesc răutatea ei inocentă,
Mi-amintesc frumusețea ei inegală și-agilă,
Mi-amintesc parfumul de iasomie dintr-o noapte,
În care-am vrut s-o iau în brațe și m-am stăpânit.
Acum repausul i-a adus o nevinovăție impresionantă,
A rămas nevinovată. Acum văd că era doar un copil!
Totul e trist. Văd ziua răsărind fără soare,
Vântul dimineții, rece, intră prin ferestre
Și ea-i nemișcată. Crucea pe sânu-i cast,
Florile pe trupul ei fierbinte și sălbatic.
Moartea i-a sporit frumusețea într-alt fel.
În sufletul meu se face noapte.
Mă gândesc că n-o să mai poată fugi, sprintenă,
Prin păduri, ascunzându-se în mister.
Știu bine unde se află. Mă voi duce s-o văd mereu.
Mă voi ruga umil pentru pacea sufletului ei curat,
Fără nicio credință de-afară, spontan ca arborii,
Suflet cu rouă, ca diminețile.
Moartea ei îmi dă o libertate amețitoare,
Trag aerul dimineții în piept și nu plâng,
Deși știu că o vor duce departe de speranța mea,
Știu că trăind, ca un mort mă voi pierde,
Dar numai contemplând-o, acum, sunt fericit.
Mă răzbun pe răutatea ei, năvalnică și simplă,
Departe, jos, e marea, cu valuri enorme,
Departe, jos, e marea, cu dantele de spumă.
Când a închis ochii, și-a rămas nemișcată,
Sufletul ei a coborât din munți și s-a pierdut
Ca o rază, în adâncul mării.
Mă scutura frigul. A murit noaptea.
Am văzut-o moartă. Mâna ei atârna din hamac.
A fost o floare misterioasă ce s-a pierdut
Și niciodată n-o să mai dea în floare.
A fost ultima floare dintr-o specie dispărută.
Mi-amintesc de parfumul ei. E moartă.
Soarele n-o să mai răsară azi. Totu-i liniștit.
Inima-mi nu mai bate. Ochii mei îi fixează trupul.
Sânii mici. Mâinile-n cruce. Buzele. Totul e mort.
Mai puțin părul. Frumusețea ei e rece.
Mă simt întru totul lucid.
(din Antologia poeziei braziliene. Traducere și note biobibliografice de Darie Novăceanu. Editura Univers, 1970)
