Poemul zilei(286)
urne/urme
Nicolae Prelipceanu
toată ziua am fost în viață răsfoindu-mi cărțile de altădată
însă niciuna dintre clipele când le-am deschis prima oară
nu s-a mai întors
nu s-a-ntors
am călcat și pe câteva frunze când am ieșit dimineața pe ușă
toamna e pe noi cât casa pe care oricum
vorba lui rilke
n-o să ne-o facem
dar nu mai sunt frunzele pe care le călcam în picioare
cu inconștiență
am descoperit un poet francez pe care-l citisem cândva
foarte demult
parcă-n altă viață
cuvintele lui nu mai sunau ca atunci
nici ele nu mai sunau
ieri am fost la o sărbătoare tristă unde sărbătoritul era vesel
știam că trecerea anilor nu e o bucurie decât pentru proști
cu care împreună și eu de atâtea ori
nu se mai poate recupera nimic din tot ce s-a pierdut
odată pentru totdeauna
nici zilele nici poeții nici cărțile și nici paginile lor de atunci
la fiecare lectură sunt altele
tot mai străine
și-ți spui că nu sunt ele acelea și nici nu sunt în realitate
aceleași
nu știau cei care le-au scris că ei nu vor mai fi
atunci când ele încă se vor preschimba în cu totul altceva
dar nu cum corpurile lor în pământ
nu cum corpurile lor
toată ziua am umblat pe urmele mele
străzile se pierduseră copacii nu mai erau
cât despre frunze ce să mai vorbim nici ele
nu mai semănau cu cele de altădată
când corpul care azi mă mișcă puțin
foarte singur și foarte străin
călca în picioare cu nepăsare
cărți frunze iubiri fotografii urme și urne
limitele ființei
(din volumul Funa Máro. Editura Cartea Românească, 2022)
