Poemul zilei(290)
Spontană
Antanas Jonynas
Eu nu-s vinovat
Că se-acoperă glia de brumă,
Că salcâmii au și prins rugină.
Vinovat sunt
Că nu am știut că o toamnă
Revărsa poate atâta lumină.
Și tristă.
Și pură.
O rouă,
De septembrie, nouă.
Rămâne jalea despărțirii doar
Și, din speranță,
Vai, mocnitul jar.
Eu din acești tăciuni n-am să mai risc
O flacără de isc.
Doar inima,
Întinerită iară,
Cânta-va doarul și-a iubirii pară.
Și-oi mângâia tristețea cristalină
Într-o cântare de visare plină;
Și-am să visez în fiecare noapte
Grumazul tău
De lebădă zglobie
Și-un trup mlădiu de trestie mlădie.
(din volumul Împlinire, florilegiu de poezie lituaniană contemporană. Selecție, cuvânt înainte și traducere de Aurel Covaci. Editura Univers, 1988)
