Poemul zilei(322)
Câteodată închizând obloanele sau trăgând
Jean Portante
zăvorul nu pot să mă împiedic să arunc
încă un ochi la bucăți de pământ răsturnate
în timpul nopții.
Iar ceva ia sfârșit la pământul ăsta pus invers.
Ceea ce de demult se uita la stele acum se îndreaptă
după rădăcini pentru a privi secretele
îngropate în grădină.
Privirile viermuiesc ca un cuib de râme
și sapă galerii
și aerul nemișcat ezitând
dacă se ridică sus de tot sau plutește aproape de pământ
pătrunde în arterele subterane
pe care privirile le deschid.
Așa lucrează umbra.
Atinge secretele.
Și când câteodată închid obloanele
sau trag obloanele și când arunc încă un ochi
în grădină e ca și cum
timpul s-ar fi răsturnat și el în acea noapte
iar ceva veșnic
s-ar fi sfârșit în acest timp inversat.
(din volumul ,,Scrie-acum, scrie”. Antologie de poezie luxemburgheză. Texte alese de Germaine Goetzinger – Daniela Lieb – Léon Rinaldetti; traduceri din luxemburgheză și franceză: Philippe Blasen – Nora Chelaru, traduceri din germană: Michel Astner; traduceri din engleză și franceză (Ed. Dune și J. Ensch): Monica Moroșanu. Editura Casa Cărții de Știință, 2015)
