Poemul zilei(173)
Port
Umberto Saba
...Ca s-o uit, încă mă târâi
prin port, ca un levantin.
(Trieste și o femeie)
Aici unde scribii imperbi notau
tonajul mărfurilor, iar zilierii cocârjați
sub poveri asudați în șir indian
coborau și urcau tremurândele scări
între dig și-naltele bórduri,
printre gâfâieli și înjurături, despre viață
îmi venea un singur gând rău.
Pentru el cătam un ungher mai vesel.
Multe, la umbra unor pergole, ascundea
orașul meu neliniștit.
Eu doream să mă izolez cu-acest gând,
să fac versuri, și să scot un bine din tot răul.
În aste vremuri sper să mai aflu-un refugiu.
Iată-l: și-a fost o minune că l-am găsit.
Dacă cer, tot ce vreau pot să am, numai nu
și inima de-atunci, aerul, vremea-aceea.
(din volumul Capra și ate poeme. Antologie, traducere și postfață de Dinu Flămând. Îngrijirea ediției și cronologia de Smaranda Bratu Elian, Editura Humanitas, 2009)
