Poemul zilei(274)
Va veni iarna
Mariana Codruț
va veni iarna, curând,
mă voi trezi din anestezia visului
sub o lumină de vis obsesiv
purificând odaia.
în fața geamului, voi avea înfiorat
gânduri care, desigur, își au rădăcina
cu mult mai departe de mine –
gânduri ca raza stelei moarte de mult.
gestul cu care voi scrie pe aburul sticlei
e rezultatul unor necunoscute,
independente de mine voințe.
– finalitatea unor mișcări
venind din trecut.
îi simt adierea în trecerea lui
pe lângă mine, spre a se naște
atunci, într-o zi când va veni iarna,
când voi trăi cu inocență și orgoliu
sentimentul nemaitrăituluilui
(cine râde acolo?) – când,
cu picioarele înghețate,
în fața ferestrei,
voi număra cuiburile de păsări,
pline de zăpadă,
căzând împovărate la pământ.
(din volumul Schiță de portet. Editura Junimea, 1986)
