Poemul zilei(270)
Balada spălatului de rufe
Wen Yido
Una, două, trei bucăți
De le speli, le speli curat.
Patru, cinci, șase bucăți
Apoi du-le la călcat.
Eu spăl curat batista umedă de jale,
Tricoul negru de fără-de-lege pătat,
Grăsimea lăcomiei și cenușa caldă-a poftei
Și toate rufele murdare ce acasă le-ați camuflat
Hai, dați-mi-le, dați-mi-le, dați-mi-le la spălat!
Monedele au miros urât, iar sângelui izul i-i crud
Sunt lucruri murdare ce nu pot să le spăl chiar de-asud.
O, rufele spălate le va umple din nou murdăria.
Cum nu vă dați seama, voi oameni de-acest adevăr
că nu-i greu.
Veniți, spălați-le în locul meu, veniți, spălați-le în locul meu!
Zici că spălatul rufelor e o meserie prea mizeră
Numai chinezii pot face acest lucru mizer.
Dar preoții voștri îmi predică zicându-mi
Că tatăl lui Isus a fost de meserie dulgher.
Tu crezi sau nu? Tu crezi sau nu în Cer?
Din apa cu spumă nu poți face scamatorii.
Spălatul rufelor nu se compară cu construcția
unei nave de război.
Și-mi zic ce viitor e în aceasta
Să speli cu sânge și sudoare al altora zoi.
N-ați vrea cumva să încercați și voi? Să încercați și voi?
Anii vin, anii trec. Lăcrimarăm cu dor de meleagul natal
În miezul de noapte-o lumină pentru-al rufelor noastre spălat
Mizerabilă sau nemizerabilă muncă, asta nu vă privește.
Unde vedeți murdărie sau vedeți ceva de călcat,
Întrebați de chinezi, întrebați de chinezi neapărat.
Eu spăl curat batista umedă de jale
Tricoul negru de fără-de-lege pătat.
Grăsimea lăcomiei și cenușa caldă a poftei
Și toate rufele murdare ce acasă le-ați camuflat.
Hai, dați-mi-le, dați-mi-le, dați-mi-le la spălat!
Una, două, trei bucăți
De le speli, le speli curat.
Patru, cinci, șase bucăți
Apoi du-le la călcat.
(din Antologie de poezie chineză modernă și contemporană. Selecție, traducere și note biografice de Alexandru Andrițoiu și Ioan Budura. Editura Minerva, 1990)
