Poemul zilei(354)
Ca și când aș ucide cuvintele
George Mihalcea
străzile orașului
căzuseră în mare
și numai umbra imberbă
a celui care eram cândva
răzuia zidurile bolnave
de așteptare
ca un nod dureros în gât
o altă umbră
felină
mă pândea dintr-un fel de-ntuneric
iar trupul meu
încrustat pe amintirea verii de-atunci
se trezea azvârlit
într-o dimensiune ciudată
ca și când undeva
foarte departe
genele aurii ale Fiarei
s-ar fi prefăcut în nisipul mișcător
în care m-aș putea scufunda
ce faci tu
mă întreabă avan matelotul grec
întâlnit la ieșirea din port
îmi caut tinerețea
răspund cu un zâmbet amar
fii atent strigă el
crucificat pe amurgul din clipă
s-ar putea s-o găsești
și ce-ai să te faci
căzut de pe cornișa memoriei
într-un altfel de timp
mult mai vast
m-am trezit din nou
cu Fiara în față
ești al meu
strigă ea
ești al meu
și colții ei de sidef
mă mușcă de inimă
iar eu râd
ca și când aș fi fericit
ca și când aș iubi
ca și când aș ucide cuvintele
ce ne-ar putea despărți
(din volumul Sacerdotul. Editura Vremea, 2014)
