Poemul zilei(263)
Cărarea
Ioanna Tsatos
Vieți și iubiri, de care să vorbesc mai întâi?
Le retrăiesc în dragostea fără pereche
și din nou viu la tine
care mi-ai fost statornică o viață.
Pentru tine, liberă suflare,
am fost izgoniți din bunătatea casei,
și drumul vieții l-am urcat cu chin.
Într-adevăr, această cărare-a libertății
din copilărie-am urmat-o
și ea fuge ca fata morgana,
care-or fi oare urmele ei?
Am încercat să ating singurătățile-acestea,
omul,
și pielea mi s-a-ncrețit de-atâta nedreptate.
Noaptea care-aduce liniștea adevărului
și ființa noastră dintru-nceput
alungând năvalnica zi se predă temătoare
și taina și-o strigă în gura mare.
În sfârșit, a venit și ora
de răscruce a drumurilor;
am ales cărarea cea grea
printre mărăcini urcușul
spre culmea ce strălucește o clipă doar;
oare din nou se va pierde
în spatele mitului tulbure, a gratiilor?
(din volumul Poeme. În românește de Ion Brad. Editura Albatros, 1979)
Sirena mării
