Poemul zilei(251)
Pe țărmuri
Ileana Roman
văd timpul, își îndreaptă șira spinării
și-i spune domnului pendul s-aștepte
jos unde e o capodoperă nisipul
pentru că scârțâie sub pașii noștri;
eu scriu în dreptul acesta.
Cuvintele-s un neam nemuritor –
vârtej la locul lui și scribi
scrijelind
plânsul și râsul – aceste două mari corăbii
ce se scufundă, ce se confundă.
Încât cele nedeslușite
se molipsesc de cele deslușite,
ecouri pe un mal iscând
ecouri pe celălalt mal și pe spinarea lor
trecând oștirile antiqve: să ne cunoască păsările,
îndărătnicia și caii albi și iuți,
Țara Transcendentalia unde Carpații duc în cer,
noi când am râs, am râs în cer,
noi când am plâns, am plâns
acasă.
(din volumul Vărsătorul de piatră. Editura Eminescu, 1980)
