Poemul zilei(281)
Anacronism
Menelaos Ludemis
Sunt îmbrăcat cu o haină
destul de ,,demodată”.
Mi-a cusut-o mama
în țesătoria pântecului său
Când eram mic.
A făcut însă o greșeală:
În loc de cămăși,
mi-a dat sentimente.
Și-n loc de copite –
Picioare.
Și așa m-a nenorocit pe veci.
Eu, ca să mă consolez
m-am dus să cumpăr colți;
Dar îi vânduseră pe toți
Blânzilor lumii
Să-i învețe să muște.
Ce mai rămânea de făcut
ca să mă ,,aliniez” în spiritul epocii?
Mi-am împrumutat haina
unui călău pensionar
Și m-am apropiat de eșafod.
Dar atunci au izbucnit strigăte:
,,Hei!vagabondule! Jos de-acolo!
Aici n-au trecere
Asemenea scamatorii.
Noi vrem ucigași veritabili
Iar tu n-ai pic din înfățișarea
Unui călău!”
Într-adevăr, au avut dreptate,
Eram un călău mediocru, fals...
Desperare...
După aceasta, nu-mi mai rămânea
Decât să mă urc pe o colină
Și de acolo să țip:
,,Hei! Blegilor, v-am păcălit!
Sunt un călău adevărat!
Ca să vă convingeți, iată ce vă spun:
Am decapitat o mie de nevinovați
Și am sugrumat o mie de fraieri”.
,,Zău?” mi-au răspuns.
,,Atunci spânzură-te și tu
Ca să te credem!”
(din volumul Poezii. Versiune românească de Menelaos Ludemis. Editura Univers, 1976)
