Poemul zilei(266)
Pana de corb
Adonis
1.
Am venit, fără flori și fără ogoare,
Fără anotimpuri sub soare
În nisip și vânt nimic nu-i al meu
Din boarea dimineții
La care tânjesc mereu și mereu
Numai sânge tânăr mai am
Păstrat în pumn de prooroci
Alături cu pământul și cerul
Și stolul nesfârșit de cocori
Printre curcubee și nori
Am venit fără flori și fără ogoare
Port în sânge doar izvor din care se scurge
Doar praful
Viețuiesc în propriul ochi
Și prin ochi mă hrănesc
Neguțându-mi trăirea și așteptând
Corabia ființării
Și rătăcirea.
2.
Ros de pecinginile tăcerii
Ale asediului
Îmi scrijelesc versurile în praf, ca un orb
Anevoie scriu, cu o pană de corb
Știu, lumina nu se plouă peste pleoapele mele
Și nimic altceva nu se află în jur
Decât înțelepciunea veche a prafului
Stau la taifas, în cafenea, cu orele zilei,
Cu lemnul scaunului crăpat
Urmărind cum se scrumește trabucul
Aștept cu răbdare întâlnirea uitată
Cu duhul
3.
Aș vrea să mă prosternez, să mă rog
La bufnița cu aripile frânte
La jeraticul sobei, la vânt
Aș vrea să mă rog la pământ,
La steaua rătăcitoare pe cer
La moartea cu colții de fier
Aș vrea să-mi ard, precum tămâia și zmirna
Zilele albe, cântecele, odihna
Caietele, cerneala și leacurile
Aș vrea să mă rog
La tot ce nu știe noima rugăciunii
La timpul acesta și-n toate veacurile
4.
Beirutul nu-mi mai iese în cale
Beirutul nu mai îmbobocește
Și ogoarele se usucă în vale
Beirutul nu mai rodește
Și iată, primăvara se lasă pe brazdă
Cu nisip și lăcuste
Sunt singur, fără flori,
Fără de anotimpuri
Singur cu fructele mele nepârguite
De la crăpatul de ziuă la ceasul amurgului
Rătăcind, orbește, pe stăzile burgului
Sunt în inima acestui Beirut pe care nu-l văd
Amândoi să trecem prin ore
Unul în altul.
(din Antologie lirică. Traducere din limba arabă, antologare, cuvânt înainte și note: Dumitru Chican. Editura PROEMA, 2017)
