Poemul zilei(286)
trezire
Adisa Basic
Acum mă odihnesc după trei învieri
ieri, așadar, am murit, moartea a avut loc la ora 11:48
la o masă unde mi-au căzut pe jos toate cuvintele pe care
le-am avut: eu, autointitulata și închipuita lor stăpână,
le-am privit cum se sparg în bucățile ălea tâmpite,
suficient de mari cât să crezi că poți
lipi lucrurile și suficient de mici cât să știi
că nimic nu poate fi de ajutor. chelnerul le-a măturat pe făraș,
fără răutatea tipică serviciului, poate era și ceva
compasiune în asta.
eu deci muream, iar la masa din fața mea se întâmpla
ceva asemănător, cealaltă parte a conflictului murea
în alt stil, fărâmițându-se din interior. afară se pregătea
măcar un război, două firme mari au fuzionat,
doamna de pe balconul clădirii de peste drum
culegea flori ofilite de mușcată.
era pe timp de toamnă, o toamnă blândă,
iar lumina de felul acela care îi lingușește pe fotografi.
ziua le pria chiar și celor vârstnici, meteopaților
și bolnavilor cronici. după ce s-a terminat cu murirea
m-am îndreptat pe jos acasă.
destul de devreme în acea seară, deja pe la ora șapte,
începuse așteptarea învierii.
mulțimea de oameni devenise deja cam nerăbdătoare.
soseau din toate părțile presiuni.
la un moment părea că învierea mea are o oarecare
legătură cu viața lor. mi-am dat puțin timp,
așteptând ca și de data aceasta, ca din rutină, să mă ridic.
spre marea mea surpriză
vechea și buna mea minune nu s-a mai întâmplat.
(din volumul Aceasta ușă nu este o ieșire. 17 poeți din Bosnia și Herțegovina. Antologator: Dinko Kreho. Traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić. Editura Tracus Arte, 2020)
