Poemul zilei(257)
Sufletul meu
José Martí
Tu plutești peste toate,
Fiule, sufletul meu!
Tălăzuirile
Agitatei nopți
Pe pieptul meu gol
Zorii ți le lasă
Și spaima zilei
Amară și tulbure
Te-azvârle în apele
Agitatei nopți.
Mic străjer mărinimos,
Neînchisă poartă
A adâncului meu cuget
Iubitor o păzești;
Și dacă-n umbre ascunse
Mă pândesc, zgârcite,
Geloase pe liniștea mea
Feluritele zbuciume, –
În pragul întunecat
Tu, mândru, te-nalți –
Și le închid trecerea
Albelor tale aripi!
Unde de raze și flori
Zorii aduc; călărești
Pe luminoasele unde.
Nu raza zilei mă cheamă;
Nu – doar mânuțele tale
Pe perna mea,-mi spun
Că ești departe:
Îmi spun nebunii!
Ele au umbra ta;
Eu am sufletul tău!
Sunt noi simțăminte,
Ale mele, ciudate.
Eu știu că ochii tăi
Acolo,-n depărtate
Tărâmuri, fulgeră, –
Și în auritele
Unde de aer, aș putea,
Iată, cu mâinile mele,
Raze să secer, cum raza
Stelelor aș secera-o,
Eu, din privirile tale;
Tu plutești peste tot,
Fiule, sufletul meu!
(din volumul Versuri. Traducere și cuvânt înainte de Aurel Covaci. Editura Univers, 1974)
