Poemul zilei(252)
Pentru cartea dragostei
Jules Laforgue
Pot pleca-n moarte mâine și, uite, n-am iubit.
Buzele-mi n-au atins nicicând guri de femeie.
Nimeni într-o privire nu-mi dete suflet-cheie,
Nici fără cunoștințăla piept nu m-a simțit.
Știut-am doar să sufăr, pentru ntreaga natură,
Pentru făpturi, vânt, floare, cea boltă azurie,
Să sufăr prin toți nervii, adânc, cu minuție,
Că nu-mi mai e ființa și-acum atât de pură.
Am scuipat pe iubire, carne-am ucis barbar!
Nebun de-orgoliu, contra vieții m-am crispat!
Și singur pe Pământul de Instinct subjugat
Sfidam Instinctul, încă și c-un surâs amar.
Oriunde, în saloane, la teatru și la schit,
În fața ăstor oameni, reci, importanți și fini
(Geloase ori trufașe, femei cu ochi blajini,
Al căror gingaș suflet cast fi-va dăruit)
Gândeam: cu toți și toate-acolo-mpotmoliți!
Horcăitul murdăriei împreunări pe brute!
Atâta smârc și pentr-un acces de trei minute!
Fiți cuvincioși, voi oameni! Femei, vă sclifosiți!
(traducere de Venera Antonescu)
(din Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi. Vol.1. Ediție întocmită de Ion Caraion și Ov. Crohmălniceanu. Editura Minerva 1974)
